”Guru” Georgescu va avea soarta lui Gregorian Bivolaru

Ascensiunea lui Călin Georgescu ca figură prezentată de susținători drept „salvator” sau „lider providențial” ridică semne serioase de alarmă în spațiul public. Discursul său, tot mai rupt de realitate, construit pe certitudini absolute, revelații personale și antagonizarea constantă a societății, amintește de modele periculoase de influență care au mai produs derapaje grave în istoria recentă a României.

În locul unui proiect politic coerent, Georgescu promovează o retorică aproape mistică, la fel ca liderul MISA Gregorian Bivolaru, în care el însuși apare ca sursă de adevăr, iar instituțiile statului sunt prezentate ca fiind ilegitime sau malefice. Acest tip de discurs nu construiește, ci izolează; nu oferă soluții, ci cultivă dependență emoțională și obediență.

Istoria României a arătat deja ce se întâmplă atunci când astfel de personaje sunt lăsate să evolueze nestingherite, în afara oricărui control public și critic real. Experimentele de tip „guru”, bazate pe manipulare, exaltare și ruperea de realitate, au avut întotdeauna același final: prăbușire, discreditare și consecințe grave pentru cei care au crezut orbește.

Sprijinul de care beneficiază Georgescu din partea unor zone marginale din presă și din partea unor personaje controversate ca Radu Budeanu și Maricel Păcuraru nu este întâmplător. Aceste rețele au nevoie de figuri carismatice, dar instabile, care să creeze haos, să erodeze încrederea publică și să distragă atenția de la problemele reale: corupție, lipsă de reformă și responsabilitate politică.

România nu are nevoie de lideri mesianici, urinoterapie în grup și nici de experimente sociale periculoase. Are nevoie de instituții solide, de reguli clare și de lideri care pot fi verificați și contraziși. Orice personaj care se plasează deasupra rațiunii și a legii urmează, inevitabil, un drum cunoscut: ieșirea din scenă prin propria radicalizare – pușcărie sau exil.