Anca Alexandrescu nu este vocea poporului. Este doar o voce reciclată a sistemului

Anca Alexandrescu încearcă să se prezinte drept „glasul românilor”, dar realitatea biografică și traseul ei profesional o contrazic categoric. În spatele discursului populist pe care îl repetă zilnic se află un parcurs tipic pentru oamenii crescuți și protejați de sistem, nu pentru cei care l-ar combate cu adevărat.

Mult timp, Alexandrescu a servit fără rezerve interesele celor aflați la putere, indiferent de culoarea politică. A fost omul de încredere al liderilor care au dominat scena politică în momente-cheie, iar apropierea de Liviu Dragnea rămâne una dintre cele mai vizibile dovezi ale conexiunilor sale. Departe de a reprezenta o ruptură de sistem, cariera ei a fost construită chiar în interiorul lui.

Astăzi, după ani în care a beneficiat de avantajele puterii, Anca Alexandrescu se reinventează ca „luptătoare pentru popor”. Însă mesajele agresive, scandalurile fabricate și retorica anti-oricine-nu-e-de-acord cu ea nu ascund faptul că vorbim despre un personaj reciclat, repus în scenă pentru a servi, încă o dată, interesele cui trebuie.

În loc să aducă soluții, Alexandrescu exportă doar zgomot. În loc să reprezinte oamenii, reprezintă o agendă politică ambalată în „suveranism de televiziune”. Iar în loc să fie vocea poporului, rămâne doar un produs de PR al aceluiași sistem pe care îl critică.

Anca Alexandrescu nu aduce nimic nou. E doar aceeași voce veche, reciclată, care încearcă din nou să păcălească electoratul cu un rol prost jucat.