Bufonul Simion a vrut să ajungă la Trump dar a sfârșit la petrecerea copiilor, la tăiatul tortului
De la visul unei strângeri de mână istorice la realitatea unei farfurii de unică folosință, liderul AUR demonstrează încă o dată că distanța dintre megalomanie și irelevanță este de doar o felie de tort.
Dacă politica externă s-ar face pe bază de zgomot și live-uri pe Facebook, George Simion ar fi fost deja Secretar General al ONU. Însă, realitatea crudă a diplomației internaționale i-a servit liderului AUR o lecție usturătoare, garnisită cu frișcă și confetti. Plecat în Statele Unite cu surle și trâmbițe, promițând electoratului său o întâlnire de gradul zero cu Donald Trump, „suveranistul” de Dâmbovița a sfârșit într-un decor care i se potrivește mult mai bine: la o petrecere privată, printre baloane, așteptând cuminte tăiatul tortului.
Contrastul dintre imaginea pe care Simion încearcă să o vândă în România – cea a unui lider global, conectat la marile cancelarii conservatoare – și realitatea prezenței sale în SUA este nu doar jenantă, ci de-a dreptul grotescă. În timp ce susținătorii săi de acasă își imaginau că liderul lor negociază soarta lumii sau viitorul strategic al României alături de republicanii americani, George Simion a reușit „performanța” de a fi un simplu figurant la un eveniment social, unde accesul la Trump a fost la fel de probabil ca o victorie a AUR la alegerile din New York.
Mai mult, a mai și plătit 100 de mii de euro către o firmă de lobby. Giordano a venit și cu tortul la pachet, plătit din banii românilor.
Scena, demnă de o comedie absurdă, îl înfățișează pe cel care se visa președintele României nu la masa deciziilor, ci la masa copiilor. În loc de dosare geopolitice, Simion a primit o porție de tort. În loc de o discuție despre parteneriatul strategic, a primit ocazia să facă poze cu spatele unor oameni irelevanți de pe scena politică americană, care nici măcar nu știau că el există.
Simion nu caută dialog, ci validare prin procură
Această ipostază de „bufon” rătăcit la curtea împăratului nu este nouă, dar atinge acum cote paroxistice. Disperarea de a se asocia cu imaginea lui Donald Trump trădează, de fapt, vidul imens din propria strategie politică. Simion nu caută dialog, ci validare prin procură. El nu are proiecte, ci are nevoie de un selfie. Iar când selfie-ul cu Donald eșuează, te mulțumești cu o poză lângă un aranjament floral sau, în acest caz, lângă desert.
Eșecul vizitei nu constă doar în ratarea întâlnirii cu Trump, ci în expunerea totală a amatorismului. Diplomația nu se face țipând în telefon, iar respectul internațional nu se câștigă intrând neinvitat la petreceri. Giordano a vrut să arate că joacă în liga mare, dar a demonstrat doar că este dispus să accepte orice umilință pentru o fărâmă de atenție.
Până la urmă, poate că există o justiție poetică în acest deznodământ. Un politician care se comportă adesea infantil în Parlamentul României a ajuns exact acolo unde îi este locul: la o serbare, așteptând să primească o felie de tort și, poate, dacă e cuminte, un balon colorat pe care să scrie „Make Simion Relevant Again”. Soarta nu iartă trădătorii.
