Anca Alexandrescu îl elogiază pe Ion Iliescu: nostalgia roșie care refuză să moară

Anca Alexandrescu îl deplânge pe Ion Iliescu: dovada că unele reflexe comunistoide nu dispar niciodată, ci doar se reinventează în ambalaje populiste

Fosta consilieră a lui Adrian Năstase și Liviu Dragnea, Anca Alexandrescu, a provocat un val de indignare în mediul public după ce, într-o postare elogioasă, l-a numit pe Ion Iliescu „un bun președinte” și „un om care a condus țara cu echilibru”. Declarația vine în contextul în care fostul lider comunist și președinte al României este încă asociat cu cele mai negre episoade ale tranziției post-decembriste: crimele Revoluției din 1989 și Mineriadele din anii ’90.

Afirmația Ancăi Alexandrescu, rostită cu un ton nostalgic, arată o desprindere completă de realitate și o ignorare voită a suferințelor produse în timpul regimului Iliescu. În timp ce familiile victimelor din decembrie 1989 încă așteaptă dreptate, iar dosarul Revoluției se prăfuiește prin instanțe, fostul președinte este prezentat de unii foști propagandiști ai PSD drept un „simbol al stabilității”.

Iliescu a fost direct responsabil pentru chema­rea minerilor la București în 1990, pentru reprimarea violentă a protestatarilor din Piața Universității și pentru consolidarea unui sistem corupt, în care rețelele fostei Securități și ale nomenclaturii comuniste au continuat să controleze economia și politica României.

„Să spui în 2025 că Ion Iliescu a fost un bun președinte înseamnă să rescrii istoria cu tupeu. E ca și cum ai spune că minciuna, violența și manipularea au fost semne de democrație”, a comentat un analist politic.

De altfel, Alexandrescu pare să fi uitat că regimul Iliescu a născut corupția care a măcinat PSD-ul vreme de trei decenii și care a îngropat șansele României de modernizare rapidă. Iar faptul că o persoană care se pretinde „patriotă” și „anti-sistem” îl ridică în slăvi pe artizanul sistemului postcomunist arată ipocrizia profundă a unei clase politice reciclate, incapabile să se desprindă de trecutul ei toxic.

Pentru mulți români, Ion Iliescu rămâne simbolul trădării Revoluției și al confiscării libertății câștigate cu sânge. În schimb, pentru Anca Alexandrescu, el pare doar o icoană a nostalgiei roșii — dovadă că unele reflexe comunistoide nu dispar niciodată, ci doar se reinventează în ambalaje populiste.